Păi… să vedeți.

În 2021 decid să fac pasul. Back to school, pentru noul drum în carieră.

Învățat și practicat sute de ore. Devorat toate webinariile posibile de business, marketing. Networking. Muncit.

Mergea strună.

😃 Schimbarea asta părea că se întâmplă de la sine. Aveam energie, aveam direcție și, mai ales, aveam foarte multe lucruri concrete de făcut.

Credeam că o schimbare de carieră înseamnă, în primul rând, să învăț, să muncesc și să fac pașii corecți.

Apoi a venit blocajul

2023 – certificările luate, primii clienți, propuneri de colaborare interesante.

Apoi, pe la jumătatea anului, blocaj total. Burnout. Confuzie.

Și durează. Mult.

🤯 Agonie – level 10.000 of 100. Chiar pot să fac o schimbare de carieră?

Partea cea mai frustrantă era că, teoretic, știam ce aveam de făcut: informații, cursuri, idei, skills, motivația. Și totuși, ceva nu mergea.

Ce înțeleg diferit acum

2026 – ce știu azi?

Primii doi ani au mers bine pentru că făceam ce știam mai bine de vreo 20 de ani: învățat și networking făcându-mă utilă. Și muncit la greu.

Toate astea făceau deja parte din mine. Eram foarte bună la ele. Știam cum să învăț, cum să înțeleg un domeniu, cum să mă pregătesc, cum să construiesc relații profesionale și cum să livrez.

Problema a apărut când noua carieră a început să-mi ceară lucruri care nu mai puteau fi rezolvate doar prin ceea ce știam deja să fac bine.

Știam ce am de făcut în business, dar ⛔️NU⛔️ am putut să devin instant cine era nevoie să fiu pentru o schimbare de carieră așa mare.

Nu e cu buton on-off.

Tranziția cerea o nouă identitate. Asta încă nu aveam. Eram in faza 2 a oricărei tranziții, navigam incertitudinea.

💚 Acum am.

Sau, mai corect spus, am construit suficient din ea încât să pot funcționa altfel.

Nu schimbam doar cariera

😔 Tragedia sau ironia e că mi-a luat mult să înțeleg că buba era o identitate „in the making” și nu că m-am tâmpit.

Sincer, o vreme am fost convinsă că da.

🤯 Cum adică să știi ce ai de făcut, să poți să faci, să vrei să faci și să stai ca prostu’?

Pentru mine, asta a fost una dintre cele mai greu de înțeles părți ale tranziției profesionale.

Când schimbi profund direcția, nu este suficient să adaugi niște competențe noi peste profesionistul care ai fost până atunci.

Uneori trebuie să începi să funcționezi altfel.

• Să iei alte decizii.
• Să tolerezi alte tipuri de incertitudine.
• Să fii începător în lucruri în care nu ți-ar mai plăcea deloc să fii începător.
• Să renunți la unele surse de validare care au funcționat douăzeci de ani.
• Să construiești altele.
• Să te vezi pe tine într-un rol pe care încă nu ai suficiente dovezi că îl poți ocupa.

Și toate astea se întâmplă în timp ce  ești aceeași persoană competentă care ieri știa exact ce are de făcut.

Văd altfel drumul clienților: schimbare de carieră și de identitate

Nu numai prin întrebarea: Ce trebuie să facă mai departe?

Ci și: Cine trebuie să înceapă să devină pentru ca noua direcție să poată exista în realitate? 🚀 

Poți să ai un plan foarte bun și să rămâi blocat în el dacă încerci să-l execuți exclusiv cu regulile, reflexele și definițiile succesului din vechea etapă profesională.

De aceea lucrăm și cu pași concreți prin care să poată vedea cine devin.

Pași mici, dar NU trucuri reciclate – pași făcuți exact acolo unde n-au mai fost.

• O conversație pe care n-au mai purtat-o.
• O opțiune pe care înainte o eliminau automat.
• Un mic experiment profesional, înaintea unei decizii mari.
• Un alt mod de a-și folosi experiența.

Pentru că o tranziție profesională serioasă nu înseamnă doar să decizi ce urmează.

Trebuie să construiești, încet, și profesionistul care va putea trăi acel „ce urmează”.